Ionescu. Eugen Ionescu

Articol de:  Claudiu GROZA  

Foto: Nicu Cherciu/REEL ©

"Vicontele" de Eugen Ionescu a avut premiera marti seara, in sala Teatrului National din Cluj, intr-o coproductie inedita intre National si Teatrul de Papusi "Puck", impreuna cu Facultatea de Teatru si Televiziune a Universitatii "Babes-Bolyai". Regia este semnata de Luminita Valean, debutanta in regie, scenografia de Carmencita Brojboiu, iar muzica de Ioan Gyuri Pascu, unul dintre protagonistii importanti ai spectacolului, de altfel.

Despre "Vicontele" unii critici au scris ca ar fi cea mai slaba piesa a faimosului dramaturg absurd Eugene Ionesco. Dar montarea Luminitei Valean demonstreaza cu totul altceva. Si anume faptul ca "Vicontele" face parte din seria de inceput a pieselor ionesciene, fiind impregnata nu doar de absurdul tipic acestui autor, ci si de spiritul ludic, jucaus, care este o "marca inregistrata" a literaturii sale pentru teatru.

"Vicontele" este o piesa din prima parte de creatie ionesciana, iar acest "suflu" e sesizabil si in spectacol.

Astfel, textul combina teme si motive care se vor dezvolta in creatia dramatica a scriitorului, dar sunt de multe ori identificabile in activitatea sa precedenta. De aceea, cei care cauta absurdul "pur si dur" din etapa de maturitate a lui Ionesco vor fi dezamagiti poate sa descopere un tuseu juvenil-viril al autorului.

Piesa e cvasi-imposibil de rezumat. Ar fi, de altfel, si pacat, pentru ca o "poveste" - greu de identificat - ar rapi si uimirea, lectura, asumarea spectatorului care n-a vazut premiera, si care vrea sa mearga la o reprezentatie ulterioara. Piesa asta n-o veti gasi pe site-uri web, nu veti citi despre ea rezumate, asa ca e un mister, practic, pana la vizionare.

Se amesteca, in "Vicontele", teme de tot felul care au reverberatii in creatia matura a lui Ionesco, de la parodia acida a formelor sociale sau familiale la o privire foarte aparte asupra relatiilor sentimentale umane. Totul exprimat copios, grosier, licentios, fara perdea.

Luminita Valean a stiut sa faca o lectura foarte "in spirit ionescian" a textului, fara decupaje, exploatand nuantat toata oferta piesei. Se naste astfel un spectacol dens, in care situatiile se amesteca surprinzator, provocator si multumitor pentru cel care priveste.

Ce-nseamna asta? Faptul ca toti actorii joaca pofticios, ingalat, parodic, lumesc, pe placul oricui, de la vladica la opinca. Grasalai, slabanogi, mutalai, macho-isti, ei reusesc sa transforme un text destul de inegal, destul de lipsit de "fir rosu", intr-un spectacol dinamic, amuzant, dezmatat, daca vreti, dar care starneste, fara diferenta, reactia de placere autentica a omului care se uita la un spectacol.

Au jucat, in formule ingenioase, dar cu puteri diferite - mai mici sau mai mari - in acest spectacol admirabil de viu actorii Radu Vaduva, Frunzina Anghel, Ramona Atanasoaie, Angelica Lupeanu, Adina Ungur si Diana Rosca de la Teatrul de Papusi "Puck" si Ruslan Barlea si Cristian Rigman de la National. "Titularii", ceea ce inseamna doar actorii care au avut roluri mai mari, fara a-i lasa musai in spate pe ceilalti, au fost Dana Bontidean, Calin Muresan, Florin Pop si "vedeta" Ioan Gyuri Pascu.

Performanta tuturor e remarcabila, doar ca ultimii patru mentionati au "carat" si greul acestui spectacol in care muzica joaca un rol esential. S-au interpretat, in partitura imaginata de Ioan Gyuri Pascu, melodii de toate genurile, de la parodii muzicale de rock sau slagar la acorduri clasice de jazz, toate adaptate, evident, sensului parodic-absurd al lui Ionesco. Si asta in tonus impecabil, sustinut vocal cum alte productii clujene cu pretentii mai mari n-au putut. Voci excelente au construit un "musical" rar de vazut la Cluj. Bravo pentru Florin Pop, pentru Dana Bontidean si, evident, pentru Gyuri Pascu.

"Vicontele" a suscitat reactiile vii, acute, ale unei sali pline la National. S-a aplaudat, sincer, la scena deschisa, de vreo trei ori, desi spectatorii au avut reactii accentuate, cu "tentative" de aplauze, la mai multe scene. Finalul a fost marcat de ovatii binemeritate de actori.

Evident, productia n-a fost perfecta. Ea are inca niste lungimi nepermise, niste scene in care te poti foi in voie sau casca pe indelete. Nici actorii n-au fost egali in performanta. Unii au jucat "in draci", altii lasa loc de mai bine. Totusi, judecata in ansamblu, oferta cu "Vicontele" poate multumi pe oricine, fara diferenta de educatie, gust, stare de moment sau umoare.

Exista o singura categorie de spectatori pe care "Vicontele" nu-i multumeste nicicum: cei care cred ca stiu tot despre Ionesco si li se pare ca acest spectacol nu e destul de "intelectual". Dar acestia nu conteaza. Pentru ca Ionesco insusi, pe vremea cand se numea doar Ionescu Eugen si scria cronici literare paradoxale prin ziarele din Bucuresti, a scris, naiv si pisicher, "Cum ar putea cineva crede ca eu chiar ma iau in serios?".
Va e pofta de ceva mai absurd si mai "serios" decat asta?
Neaparat mergeti la teatru. La "Vicontele". Mai vorbim dupa aceea, eventual.

"Vicontele"

Regie: 4 stele
Interpretare: 3,5 stele
Muzica si interpretare muzicala: 4 stele
Scenografie: 4 stele

Borseta lui Gyuri Pascu

Actorii din "Vicontele" au sarbatorit premiera pana tarziu in noapte, cu prieteni din teatru sau din afara. Verva lui Ioan Gyuri Pascu a fost completata cu succes de tenorul Florin Pop si de actorul Calin Muresan, carora li s-au adaugat comeseni de toate genurile. S-au cantat copios melodii din spectacol, s-a "interpretat" excelent hitul "Gangster's Paradise", iar lumea a cantat la unison melodii populare unguresti, romanesti si de alte limbi. Atmosfera insufletita a fost conturata la un moment dat de Ioan Gyuri Pascu, acesta inghesuind intr-o borseta o carte a unei actrite si programul de sala al spectacolului, cu? autografele actorilor din "Vicontele". Gyuri a tinut mortis sa aiba pe program semnaturile tuturor colegilor sai de scena, ca si ale oamenilor care au lucrat la spectacol. El a rugat o fata sa puna in mica sa geanta acest program cu autografe, iar la replica ei ca gentuta e neincapatoare, a raspuns cu umor: "Draga, eu am o viata mica si o borseta mica". Fraza lui Gyuri Pascu n-a facut decat sa realimenteze tonusul petrecerii, in aplauzele celor de fata.