hmm... ma numar printre cei care nu au aplaudat la scena deschisa piesa "Vicontele". Si daca nu am fost printre cei care au parasit sala inainte ca reprezentatia sa se incheie, acest lucru s-a datorat faptului ca am fost insotit de o domnisoara a carei simpla prezenta era mult mai reconfortanta decat aiureala de pe scena...
... pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca nu stiu prea multe despre Ionescu, cu exceptia catorva carti pe care i le-am citit, dar, oricum, aceasta ar fi cea mai mica problema, pentru ca statutul de privitor la teatru nu implica obligatia intrinseca de a sta o saptamana inaintea premierei la biblioteca pentru documentare...
... si, totusi, ceva piese absurde am mai vazut la viata mea... problema e ca "Vicontele" e absurda doar de dragul de a fi absurda, fara nicio miza, fie ea de ordin intelectual, moralizator ori macar estetic... cu exceptia, poate, a doua scene (cea in care capitanului de pompieri i se refuza un rol in piesa pentru ca nu are barba si nici nu este o "exceptie", si cea de la final, cu parasutarea de bebelusi)...
... dar astea sunt singurele lucruri cu care ramai si cu sentimentul de amaraciune ca ai pierdut o seara in care ai fi putut sta cu acea prezenta reconfortanta (de care v-am povestit si mai sus) in fata unui pahar de cognac ori de cafea suc natural ori lapte...Raspunde la acest comentariu!