de Laura LAURENTIU

Conform unei statistici a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), mai bine de un sfert din populaţia lumii suferă de o afecţiune psihică.
Circa 25% din aceste afecţiuni sunt reprezentate de tulburările anxioase.

Dacă, în ţările vestice, anxietatea este considerată o problemă cât se poate de serioasă, în România nu există nici măcar o statistică oficială a celor afectaţi.

O LUME ANXIOASĂ

Tulburările anxioase sunt cele mai răspândite tulburări mentale, aproximativ 450 de milioane de oameni suferind de ele cel puţin o dată în viaţă.
Anxietatea este definită drept "teama fără obiect", manifestată printr-o stare de tensiune şi frică nejustificată. Practic, pericolul de care se tem cei bolnavi nu este unul real, imediat.

Sentimentul lor de frică devine uneori atât de mare, încât au impresia că sunt gata să facă infarct, resimt dureri puternice în piept, transpiră abundent, respiră sacadat şi au impresia că se sufocă.
În plus, sunt copleşiţi de nesiguranţă, teama de a pierde controlul sau de a înnebuni şi chiar de teamă de moarte.

"O persoană anxioasă din zece solicită tratament deoarece pur şi simplu nu are încotro. Teama este atât de puternică, încât anxioşii nu pot rămâne singuri, nu se pot deplasa neînsoţiţi, nu pot merge la slujbă, nu-şi pot asuma un rol public", explică psihologul clujean Varga Jeno Laszlo.

13 ANI DE FRICĂ

Sunt mai multe forme de anxietate, fiecare cu manifestări specifice.
În cazul agorafobiei, de exemplu, persoana în cauză este speriată de faptul de a ieşi în locuri unde sunt mulţi oameni.

"Am cunoscut o doamnă care, timp de 13 ani, nu a ieşit din casă din cauza agorafobiei. N-a mers la înmormântarea mamei ei, nu şi-a înnoit buletinul, a pierdut o moştenire - toate pentru că îi era frică să iasă în public. S-a vindecat pentru că n-a avut încotro: i-a murit soţul şi a trebuit să se ocupe singură de toate", povesteşte psihologul clujean.

TEAMĂ DE POSIBILITATE

Alte persoane dezvoltă stări de frică, aşa numitele fobii, faţă de anumite situaţii cu care înainte erau extrem de familiare.

"Am avut un pacient care fusese aviator, iar după pensionare nu mai avea curaj să urce la etajul VII, unde stătea fiica lui. Altă pacientă era speriată de gândul că s-ar putea să îi vină vreodată să se arunce de la balcon. Asta pentru simplul motiv că citise în ziare despre un tip care s-a sinucis, aruncându-se de la etajul unul bloc din Mănăştur. În plus, tot în acea perioadă văzuse filmul , în care Bruce Willis joacă rolul unui psiholog al cărui pacient se aruncă pe geam în timpul unei şedinţe. Cele două evenimente au făcut-o să dezvolte această teamă", spune Varga Jeno.

ELIBERAREA

Practic, fiecare pacient anxios are un scenariu propriu, conştient sau inconştient. Unii pot relata de ce anume se tem, alţii însă nu pot preciza acest lucru.

Indiferent de situaţie, anxietatea este o boală care se tratează, chiar dacă tratamentul durează 6 luni sau chiar 1 an. Important este ca persoana bolnavă să-şi asume starea de rău prin care trece atunci când se confruntă direct cu situaţia de care îi este frică.

Asta pentru a vedea că, o dată înfruntat "pericolul", consecinţele nu sunt deloc cele la care se aşteaptă: nu i se întâmplă nimic rău, nu-şi pierde minţile şi nici nu moare.
Şi, mai mult, scapă definitiv de teroarea care îi guverna viaţa.

STRIGĂTUL. Unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale lumii, "Strigătul" (foto), s-a "născut" în urma unei crize de anxietate a autorului, pictorul norvegian Edvard Munch.
În jurnalul său din 22 ianuarie 1892, Munch descrie experienţa care i-a fost sursă de inspiraţie pentru această lucrare: "Mă plimbam cu doi prieteni. Soarele era la apus. Am simţit o boare de melancolie. Imediat, cerul a devenit de un roşu sângeriu. M-am oprit si m-am aplecat peste balustradă, obosit de moarte, uitându-mă peste norii care se scurgeau ca şi sângele. Prietenii mei mergeau mai departe, eu m-am oprit acolo, tremurând de frică. Şi am simţit un mare, infinit strigăt străbătând natura".


FORME ALE ANXIETĂŢII

Atacul de panică - episoade repetate de frică intensă, care apar des şi pe neaşteptate;

Anxietatea generalizată - teama constantă şi excesivă faţă de evenimentele zilnice;

Stresul post-traumatic - simptome de durată (coşmaruri, furie, depresie etc) care apar în urma trecerii printr-un eveniment traumatic (accident, viol, răpire etc);

Fobia socială - implică teama de a nu fi umilit în public şi o timiditate excesivă în activităţile sociale (teama de a mânca, vorbi, scrie în faţa altor oameni, de exemplu);

Agorafobia - teama de a ieşi în spaţii populate;

Fobia simplă - frica iraţională faţă de un obiect definit (lift, avion, tunel, apă;

Tulburările obsesiv-compulsive - implică gânduri pe care pacienţii le consideră inacceptabile (de exemplu, blasfemie faţă de un preot) sau care se leagă de catastrofe pe care le anticipează (infecţii cu viruşi, uitarea robinetelor deschise etc). De asemenea, astfel de pacienţi dezvoltă ritualuri menite să prevină aceste gânduri


ANXIOŞI CELEBRI. Nici celebrităţile nu sunt ocolite de anxietate. De exemplu, actriţa Christina Ricci - care a jucat, printre altele, în filmul "Familia Adams" - se teme de plantele din apartament "pentru că sunt murdare", nu înoată niciodată singură în piscină, de frică "să nu se deschidă o trapă magică prin care să intre vreun rechin", iar pe noptieră ţine întotdeauna un pistol paralizant, pentru eventualitatea că ar intra cineva să o violeze.
Alţi anxioşi cunoscuţi au fost savantul Isaac Newton, scriitorii John Steinbeck şi Isaac Asimov; dintre celebrităţile aflate în viaţă, regizorul Woody Allen, actorul Johnny Depp, muzicianul Eric Clapton, actriţele Nicole Kidman şi Kim Basinger etc.