de Ciprian IANCU

Clujeanul Raul Mureşan este unul din cei aproximativ 150 de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului din Frankfurt. Acesta este de fapt o reţea de 80 de institute, care se ocupă de cercetare în diverse domenii: matematică, ştiinţa materialelor, fizică, etc. Mai pe scurt, vârful cercetării europene.

Raiul cercetătorilor

Raul Mureşan a ajuns în Frankfurt în vara lui 2004, după ce a primit o bursă de la Institutul pentru Studii Avansate (FIAS). A început de atunci o colaborare cu cercetătorii de acolo, sub baghet profesorului Wolf Singer. Pentru cei neiniţiaţi, numele de Wolf Singer poate să nu zică mare lucru.

Dar pentru comunitatea ştiinţifică e cu totul altfel: "E considerat unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă germani. A descoperit sincronizarea neuronală în '90-'91, care a fost greu acceptată de comunitatea ştiinţifică", spune Raul. Singer a fost, printre altele, consilier ştiinţific al Vaticanului.

 "Spre deosebire de România, aici trebuie să faci doar cercetare. Personalul administrativ se ocupă de restul, de contabilitate, granturi, îngrijire, tot. E politica Max Planck", explică clujeanul diferenţa dintre cercetarea europeană şi cea românească. În opinia sa, modul prin care institutul îşi păstrează calitatea e faptul că nu există poziţii permanente în cadrul cercetătorilor. Practic, savanţii sunt obligaţi să facă performanţă dacă vor să rămână acolo.

Institutul cu banii, savanţii cu ideile

"Cheia succesului e să ai linişte şi resurse financiare. Echipamente, bani, tot ceea ce e necesar pentru ştiinţă primeşti repede", povesteşte savantul clujean. O mare parte din rezultatele pe care lucrează cercetătorii de la Max Planck sunt obţinute pe animale. Dar comportamentul oamenilor de ştiinţă faţă de "subiecţi" diferă mult în străinătate.

"Sunt reguli foarte stricte acolo, există un responsabil cu etica, autorizat de Guvern. Tu ca cercetător trebuie să îi explici experimente faci. Sunt reguli mult mai dure decât în România", povesteşte Raul. Cel mai important aspect din munca de cercetare la Max Planck e acumularea de experienţă.

"Am devenit rapid membru al Max Planck şi m-am integrat în grupul teoretic-experimental. Am avut ocazia să cunosc numeroşi oameni de ştiinţă de marcă, mulţi dintre ei laureaţi ai premiului Nobel. Din punct de vedere ştiinţific, mediul în care am ajuns e o mină de aur", rezumă clujeanul experienţa din Germania.

Dor de casă

Deşi acum face cercetare în cel mai prestigios institut european de profil, ţara de baştină i-a rămas la fel de dragă. "Plecarea mea în străinătate m-a legat şi mai tare de Cluj şi de România. Revin periodic în ţară şi lucrez pentru construirea şi consolidarea Centrului pentru Cercetări Cognitive şi Neuronale din Cluj (Coneural), condus de Răzvan Florian", povesteşte clujeanul.

Cele mai importante studii ale românului sunt legate de oscilaţiile neuronale, care se pare că sunt implicate în tot ceea ce înseamnă funcţionarea creierului. În viitor, teoriile s-ar putea dovedi un pas înainte în vindecarea unor boli precum Parkinson sau Alzheimer.