Alegerile pentru funcţia de rector au detonat o bombă cu explozie întârziată la Universitatea "Babeş-Bolyai" (UBB). Dezbaterile academice pe proiecte vizând viitorul şcolii clujene au fost înlocuite de o bălăcăreală instituţionalizată. Pe de o parte, actuala conducere organizează aproape zilnic conferinţe de presă în care prezintă realizările universităţii şi programele pe care le dezvoltă. Acestea sunt însă, doar un pretext, pentru că printre informările pe care le primesc jurnaliştii se "strecoară" de fiecare dată şi câte o foicică prin care sunt puşi la zid contestatarii.

Tonul acestor "informări" coboară în zona mahalalei. Nici nu ştii dacă e vorba de o universitate ori de un reportaj la Pata Rât. Sub semnătura rectorului UBB, Nicolae Bocşan, sau a Senatului UBB, sunt prezentate date despre soţiile şi finii cadrelor neagreate. Persoanelor incomode le este desfiinţată activitatea, culmea, girată până acum tot de către UBB! Fostele prietenii şi colaborări se transformă peste noapte în vendete personale şi duşmănii pe viaţă. Mă rog, practica nu este nouă. Acesta a fost modul în care s-a reacţionat şi în cazul unor scandaluri mai vechi, cum ar fi cel legat de clauza de fidelitate ori al revistei "Echinox". Şi atunci, ca şi acum, discuţiile au fost înlocuite de acuzaţii al căror scop final nu viza rezolvarea problemelor ori convingerea contestatarilor de eventualele greşeli făcute, ci desfiinţarea lor.

Te-ai aştepta ca măcar contestarii să răspundă civilizat. Iluzii deşarte... La fel reacţionează şi ei, legându-se tot de soţii şi fini. Care este impresia cu care rămâne cineva care urmăreşte din exterior toate aceste luări de poziţii? Că UBB nu ar fi decât o cloacă, în care promovările se decid pe bază de relaţii de familie ori pe prietenii oculte. Că între viaţa politică şi cea academică nu e nicio deosebire. Că cei care îi pregătesc pe viitorii specialişti ai României nu ar fi decât nişte personaje demne de tratatele de psihologie.

Cine sunt cei care pierd cel mai mult în acest război? Exact cei care îşi fac profesia cu onestitate. Cei care se iluzionează că un proiect de cercetare dus la capăt e mai important decât o funcţie. Cei care sunt valorizaţi de către munca lor, nu de grupul de prieteni din care face parte. Cei a căror voce este acoperită de şirul nesfârşit de aşa-zise "informări de presă". Culmea, chiar şi cei care sunt în centrul acestui război, pierd la rândul lor. Pentru că lumea nu-i va judeca după activitatea ştiinţifică pe care o au, de excepţie, bună sau rea, după cariera lor universitară, ci după mesajele pe care transmit în societate.

Asta e tot ce poate UBB? Cu siguranţă că nu. Deocamdată, însă, asta se vede şi asta se aude - o imensă gălăgie demnă de mahalale şi Pata Rât.