Frustrarea unui copil bolnav de autism se aseamănă cu aceea a unei persoane închise într-un labirint de sticlă, care încearcă să comunice cu cei din afară, dar nu o poate face decât lovindu-se de pereţi. Părinţii Marei au reuşit să spargă sticla dintre ei şi fetiţa lor de 4 ani după o muncă şi o aşteptare care au durat 3 ani.

Autismul este o boală caracterizată prin scăderea capacităţii de a comunica şi de a interacţiona pe plan social, prin comportament stereotip şi repetitiv, cu simptome ce se manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani. Circa 75% dintre bolnavi manifestă şi handicap mintal. Deoarece cauzele nu sunt cunoscute, boala nu poate fi prevenită

Mara a învăţat gama şi îşi exersează mâna cu arpegiile. Folosindu-se de dragostea sa pentru muzică, educatoarele de la Grădiniţa Malteză au reuşit să se apropie de ea. "A fost foarte agitată în prima zi când au lăsat-o la noi, toamna trecută. I-am cântat şi imediat i s-au luminat ochii. De atunci aplic această metodă tot timpul. Mi-am şi îmbunătăţit <repertoriul>, special pentru ea", explică Gabi Petruţ, kinetoterapeuta de la Grădiniţa Malteză.

Mihai şi Mara într-unul din locurile preferate ale fetiţei, unde se retrage când nu se simte în siguranţă. Pentru că Mihai purta o bluză cu dungi maro, Mara l-a alintat "spiriduşul de caramel". Obişnuieşte să-i mai spună "şniţelaş" sau "tânţărel", înţelegând că diminutivul este o formă de alint. Totuşi, ea nu poate încă să facă distincţia între termenii care se potrivesc alintului şi celelalte cuvintelor.

Ca orice autist, Mara are anumite preferinţe comportamentale - denumite "bizarerii" în limbajul de specialitate. În primul rând, e foarte interesată de fizionomia oamenilor, criteriu în funcţie de care îşi stabileşte relaţiile afective. Dacă, de exemplu, vede o persoană cu un neg pe faţă îi spune din start: "Nu te iubesc. Nu o să vin niciodată în vizită la tine". Îi plac, în schimb, femeile frumoase, cu păr lung şi negru. "La un moment dat, făcuse o obsesie pentru Minola, de la formaţia Pops. Toate desenele trebuiau să fie ca ea: brunetă cu păr lung şi cârlionţat", explică Milena.

O altă bizarerie este legată de faptul că nu le spune oamenilor pe nume. "Educatoarele de la Grădiniţa Malteză - Gabi şi Tunde - sunt, pentru ea, Bruneţica şi Roşcuţa. Acum le spune uneori numele, dar numai în şoaptă. Nici păpuşilor nu le punea, până nu demult, nume de oameni. Erau: Găsita, Grăsuna, Bucătăreasa, Grefina, Grisaia, Geansa sau Inela", explică mama fetiţei.

Gradele şi frecvenţa autismului

Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, intersectându-se cu diverse nivele de inteligenţă care, la rândul lor, variază de la dificultăţi profunde de învăţare, până la nivele normale sau, în cazuri rare, la inteligenţă superioară, chiar aproape de genialitate. Totuşi, aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel scăzut de funcţionare intelectuală şi adaptativă.

Conform estimărilor recente, frecvenţa cazurilor de autism este de 10 din 10.000 persoane - rată aproximativ egală cu cea a cazurilor de sindrom Down, cea mai cunoscută boală cromozomială şi cea mai des întâlnită cauză a retardării mentale. Autismul apare de 4 sau 5 ori mai des la bărbaţi decât la femei.

Autiştii au dificultăţi de comunicare. Unii folosesc greşit cuvintele sau se exprimă mai degrabă prin limbaj non-verbal. Alţii repetă cuvinte şi fraze, fiind capabili să reproducă fără greşeală ştirile auzite la televizor - de exemplu. O persoană care suferă de autism nu e prea interesată în a avea relaţii cu alţii. Se poate să nu răspundă cu plăcere şi să nu îşi privească interlocutorul în ochi. Un bolnav de autism petrece mult timp singur şi nu depune prea mult efort în a-şi face prieteni.

... abia răspund la impulsurile celor cinci simţuri (se poate ca un copil autist să nu plângă dacă se loveşte, de exemplu);

... pot avea simţuri foarte dezvoltate (aud sunete pe care ceilalţi nici nu le sesizează);

... pot avea reacţii exagerate sau pot fi extrem de pasivi, trecând de la o extremă la alta;

... pot arăta un interes obsesiv pentru un lucru (un obiect sclipitor sau care se roteşte, de exemplu) sau o activitate (răsfoitul unei cărţi sau revistei);

... fac mişcări repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme, balansarea corpului sau a capului înainte şi înapoi (stereotipii);

.. pot fi agresivi cu ei înşişi sau cu alţii;

... pot avea crize (de epilepsie, în unele cazuri) şi depresii.

Albert Einstein ţine capul de listă al celor despre care se ştie cu certitudine că au avut sindromul Asperger, adică era un autist foarte inteligent. Universul matematicii era, pentru el, singura modalitate de existenţă, singura lume în care putea fi fericit. Este celebră anecdota în care autorul teoriei relativităţii a perceput o trăsură neagră cu coviltir ca fiind tabla sa de scris de acasă şi a început să aştearnă formule matematice pe ea. La un moment dat, trăsura a plecat, iar el s-a speriat, neînţelegând cum de tabla s-a pus în mişcare.

Un alt autist celebru este Kim Peek - după care a fost creat personajul Raymond Babbitt (interpretat de Dustin Hoffman, foto) din filmul “Rain Man” - Oscarul pentru cel mai bun film în 1988. Kim este o adevărată enciclopedie - a memorat peste 7.600 cărţi - şi un geniu în calcule calendaristice.

Alte două cazuri: americanul Leslie Lemke, cu tulburare de dezvoltare şi cu paralizie cerebrală, care compune muzică şi poate cânta sute de piese după ce le-a auzit o singură dată, deşi nu a studiat pianul, şi scoţianul Richard Wawro, pictor recunoscut la nivel internaţional.