Guvernul Năstase a ieşit la cumpărături. Pe ultima sută de metri înaintea campaniei electorale şi-a achiziţionat, contra cost, bunăvoinţa a două dintre cele mai respectate instituţii ale ţării: Biserica Ortodoxă şi Casa Regală. Vorbim de două instituţii care - teoretic - se situează mai presus de orice joc politic, dar care - practic - fac, iată, jocul celor care "marcă banul".

Gestul Casei Regale - care, în faţa unui teanc de 30 de milioane de euro, a renunţat la pretenţiile legate de retrocedarea unor bunuri al căror drept de proprietate era, oricum, discutabil - este, să zicem, mai puţin condamnabil. Însă pirueta executată de (vorba vine) Înalt Prea Sfinţia Sa Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, e de-a dreptul incredibilă: să ajungi, în doar câteva luni, din ipostaza de critic vehement al Guvernului Năstase în aceea de a spune despre acelaşi muritor (credem) premier că "Excelenţa Sa Domnul Prim-Ministru se înscrie în rândul marilor ctitori şi ocrotitori ai mănăstirilor şi bisericilor" este o cale extrem de lungă... Cam la fel de lungă ca între rai şi iad.

Cuvintele linguşitoare din comunicatul lui Pimen, dublate de cele ale purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, preotul Costel Stoica, şi publicate sâmbăta trecută în ziarele aservite puterii exact deasupra unui alt articol (coincidenţă!), care vorbea de "conflictul" lui Băsescu cu "cele sfinte" (!) - vin să confirme ceea ce ne ferim să spunem prea des cu voce tare: şi anume faptul că Biserica Ortodoxă Română, prin oficialii ei, a avut mereu o atitudine suspect de tolerantă (mergând până la complicitate) în relaţia cu "puternicii zilei". Fie că s-au numit Iliescu, Năstase, Constantinescu sau Ceauşescu.

Dar dincolo de toate acestea, ce deranjează cel mai tare este precedentul creat de felul în care Guvernul României şi-a cumpărat bunăvoinţa BOR şi pe cea a Casei Regale. Poţi, oare, să mai reproşezi cuiva că a capitulat de la principii în faţa banilor dacă până şi "Înalt Prea Sfinţiile" şi "Majestăţile" "pun botul" (vorba ceea...) la gologanii aruncaţi de Guvern cu generozitatea specifică celui care "are de unde" (că nu dă de la el...)? Ce pretenţii pe relaţia "moralitate versus bani" mai poţi să ai, în aceste condiţii, de la nişte amărâţi de politicieni, medici sau judecători? Dar de la nişte (şi mai amărâţi de) ziarişti?

P.S. Temă pentru acasă: dacă, în conformitate cu uzanţele Bisericii Ortodoxe Române, ajungi "mare ctitor şi ocrotitor de biserici" contra a 96.000 de hectare de pădure, să se calculeze, prin regula de trei simplă, cât costă o sanctificare. Succes!