La începutul anilor '90, Liviu Man a fost unul dintre cei mai bine cotaţi jurnalişti clujeni. A condus revista de atitudine "NU" şi, la un moment dat, redacţia de ştiri a TVR Cluj. Acum, pentru activitatea de la "Gazeta de Cluj", se află în puşcărie, arestat preventiv sub învinuirea de şantaj şi constituire de grup infracţional organizat. Infracţiuni pentru care riscă să primească peste 20 de ani de închisoare.

Alături de el au fost arestaţi, săptămâna trecută, directorul executiv al trustului, Aurel Mureşan, directorul executiv al "Gazetei de Cluj", Dorel Vidican, directorul de publicitate al "Gazetei de Oradea", Anca Cocuţ, şi directorul de Investigaţii de la "Gazeta de Cluj", Ioan Oţel, fost şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate din IPJ Cluj. Al şaselea ziarist, Adrian Avarvarei, şeful Departamentului "protecţie internă" al cotidianului "Bună Ziua, Ardeal", a primit interdicţia de a părăsi localitatea.

Cum funcţiona însă "sistemul"? CLUJEANUL vă prezintă câteva exemple dintr-o monitorizare efectuată în primii ani de apariţie a săptămânlui, respectiv, cotidianului "Gazeta de Cluj" şi "Bună Ziua, Ardeal", ambele avându-l ca membru fondator pe Liviu Man.

În ediţia apărută pe 1 noiembrie 2003, "Gazeta de Cluj" publică o anchetă sub titlul "Vila generalului armatei moarte", care este şi cap de ziar în săptămâna respectivă, care dezvăluie că generalul Liviu Galoş şi-a construit o vilă de dimeniuni impresionante pe un teren concesionat de la Primărie pe o sumă de nimic. În următorul număr, într-o casetă pe fond negru este publicat un mesaj de scuze în care se menţionează că Galoş şi-a cumpărat de fapt terenul de la o persoană fizică. Caseta se finalizează cu un mesaj pentru general: "Dat fiind că luni, 23 noiembrie, generalul Galoş îşi serbează ziua de naştere, <Gazeta de Cluj> îi urează <La mulţi ani>! Servim patria!"

Un alt extras din Gazeta de Cluj, ce datează din august 2002, arată că unul din zvonurile publicate nu era, de fapt, adevărat. "Zvonul publicat în ediţia precedentă a Gazetei de Cluj, potrivit căruia night clubul Moni's ar fi <de râsul curcilor> nu s-a adeverit. Night clubul Moni's este totuşi luxos, iar atmosfera de aici este ok".

Exemplele pot continua cu materiale ample publicate în 2002 şi 2003, în care firme ca Holcim, Euro GSM, Nederlanden (actualul ING), OMV sau Germanos sunt atacate, iar la câteva luni, majoritatea acestora, fie apar în materiale publicitare, fie au machete de publicitate în ziare.

Povestea a început însă mult mai devreme, la sfârşitul anilor '90, când Liviu Man împreună cu Octavian Hoandră (actualul director al "Ziua de Cluj") şi Aurelian Grama (actualul redactor-şef al cotidianului "Bună Ziua, Ardeal") au preluat franciza pentru "Ziua de Ardeal", care apărea ca supliment al cotidianului "Ziua". Conform declaraţiilor unor foşti angajaţi ai "Zilei de Ardeal", cei trei au fost însă "păcăliţi". "În loc să primească bani de la Bucureşti, trebuia să dea ei 5.000 de dolari şi să şi plătească redacţia. În condiţiile astea, Hoandră a fost primul care a venit cu publicitate", povesteşte un fost reporter* care a lucrat câteva luni în redacţia "Ziua de Ardeal".

"La început se dădea comision pentru barter, apoi numai pentru publicitate. Iar în redacţie nu se ascundea asta, se zicea în gura mare să meargă reporterii să aducă bani", mai povesteşte fostul ziarist, care a renunţat între timp la această meserie.

Un alt reporter* de la "Ziua de Ardeal" a povestit pentru CLUJEANUL un caz "celebru" printre foştii angajaţi ai cotidianului, în care o reporteriţă şi un fotograf au şantajat directorul unei firme cu nişte presupuse fotografii. "La un moment dat, fiecare angajat de la <Ziua de Ardeal> avea normă de adus reclamă, de la şofer (actualul arestat Mureşan), până la secretară şi reporteri. (...) Un caz <celebru> în redacţie a fost cel al directorului de atunci de la Unimet, pe care şoferul şi o reporteriţă îl văzuseră la restaurantul chinezesc cu o femeie şi pe care-l şantajau, contra reclamă în ziar, cu publicarea unor poze, pe care ei de fapt nu le aveau, în care, chipurile, apărea respectivul director cu <amanta>", povesteşte fostul reporter.

Pe de altă parte, acesta susţine că şantajul pentru publicitate a venit ca o soluţie firească pentru a putea plăti franciza şi salariile. Potrivit reporterului, Octavian Hoandră a fost cel care a adus primul publicitate şi a introdus metoda. "Hoandră a promovat ideea că nimeni nu-ţi dă publicitate degeaba", explică acesta.

La începutul anului 2002, o parte a redacţiei "Ziua de Ardeal", în care se regăsesc şi Man, Grama, şi Mureşan fondează cotidianul "Bună Ziua, Ardeal!", moment în care Hoandră se retrage din grup, iar doi ani mai târziu cumpără din nou franciza "Ziua" pentru ediţia actuală a "Ziua de Cluj".

În acelaşi an apare şi săptămânalul "Gazeta de Cluj", condus de aceiaşi Man şi Grama, cărora li se alăturase între timp şi actualul director de dezvoltare al trustului Gazeta, Dan Pârcălab, fost redactor-şef adjunct al revistei "NU". Ani la rând cele două ziare au publicat materiale de investigaţii ce aveau ca ţintă mari firme clujene, politicieni, oameni de afaceri. Modul în care erau "folosite" o mare parte a acestor articole de investigaţii a rămas însă, după cum s-a putut vedea mai sus, acelaşi.

La începutul lui decembrie, 2005, împotriva tuturor celor arestaţi săptămâna trecută a fost începută urmărirea penală, iar între timp telefoanele le-au fost puse sub ascultare. Săptămâna trecută, DIICOT a arestat "capii" trustului Gazeta pentru acuzaţiile de şantaj continuu şi formarea unui grup criminal organizat. Arestarea şi hotărârea de menţinere a arestării preventive i-a încurajat, săptămâna trecută, pe mai mulţi oameni de afaceri şi politicieni să declare că au fost şantajaţi.

Ancheta s-a extins ulterior şi asupra unor membri din redacţiile ziarelor. Astfel, a mai fost pus sub acuzare şi editorul cotidianului "Bună Ziua, Ardeal", Memoranda Onac, învinuită de aderare la un grup de şantaj. Potrivit avocatului Gheorghiţă Mateuţ, care îl reprezintă pe Liviu Man, cel care a descris cu lux de amănunte activitatea inculpaţilor a fost chiar colegul acestora, Adrian Avarvarei. În anchetă a fost audiat inclusiv deputatul Daniel Buda, care a reprezentat prin cabinetul său de avocatură cele două ziare din Cluj.

"Ziarul era condus, în mare parte, de cei care conduc acum <Gazeta>: Man, Grama, Hoandră, Vidican. Cred că stilul de lucru s-a schimbat odată cu ruperea financiară de Ziua. Atunci au început sa ceară reporterilor să scrie aproape numai reportaje publicitare (despre Paszkany, Someş Dej, diverse Regii de prin tot Ardealul...). Mi-l amintesc şi acum pe Grama, urlând în redacţie, la noi: <Mergeţi în p..a mea şi aduceţi reclamă!>"

Iosif Pop, preşedintele Immo Finans

Arpad Paszkany, om de afaceri, patronul CFR Ecomax

"(...) Fusese corespondentul respectat şi ascultat al BBC, mediile politice şi chiar şi de afaceri clujene îl luau în seamă - dacă nu cu convingere, măcar din respect - pentru verticalitatea şi puterea lui de a-şi susţine părerile. Care păreri, întâmplător sau nu, corespundeau cu aspiraţiile unei părţi importante din populaţie. Cum spuneam, am stat la el în casă. Un apartament la etajul 3 într-un bloc de la capătul Mănăşturului, mobilat <utilitar>, ca să mă exprim eufemistic. De câte ori veneam la Cluj, dincolo de căldura gazdelor, lista de bucate nu era în niciun caz spectaculoasă sau extravagantă.

Îmi povestea soţia lui Liviu Man atunci cum, între falimentul revistei <NU> şi angajarea lui Liviu la BBC, familia se sătura în multe seri cu tăiţei cu varză, la care eventual se mai adăuga nişte dulceaţă din fundul vreunui raft al cămării, pentru că nu erau bani de altceva. Îmi povestea Liviu Man, tot atunci, cum refuzase să depună bani la Caritas. Se autocataloga drept <ultimul prost>, însă nu regreta nimic. Spunea ca i s-ar fi părut că fură de la alţii dacă – în calitate de clujean şi de director de gazetă care critica sistemul inventat de Ioan Stoica – ar fi câştigat bani de la Caritas. Deşi, aşa cum ştim cu toţii, ca şi clujean ar fi putut câştiga lejer"

Numele lui Octavian Hoandră (foto) apare în declaraţiile foştilor redactori de la "Ziua de Ardeal" ca fiind unul dintre iniţiatorii de la Cluj a sistemului aplicat ulterior de trustul "Gazeta". După despărţirea, în 2002, de grupul "Man-Grama", Hoandră a preluat, în franciză, "Ziua de Cluj". De la sfârşitul săptămânii trecute, numele lui nu mai apare însă în caseta de redacţie.

Reporter: Dumneavoastră lucraţi împreună cu Liviu Man în '99 la "Ziua de Ardeal". Cum comentaţi declaraţiile unor reporteri care spun că erau trimişi după publicitate?

Octavian Hoandră: Măi, ştii cum era... pe vremea aia nu era aşa o mare problemă dacă reporterii aduceau publicitate. Nu era obligatoriu, asta e absurd. Erau şi vremurile alea în care nimeni nu ştia nimic. Eu aşa reţin, că unii aveau cunoştinţe sau prieteni şi aşa se făcea publicitatea. Dar aşa se făcea în toată presa din România, până anul trecut.

Rep: Iată ce afirmă unul dintre reporteri despre perioada de la "Ziua de Ardeal": "Hoandră era cel care a promovat ideea că nimeni nu-ţi dă publicitate degeaba"...

O.H.: E o idee asta? Poate fi maxim o părere... Nu ştiu... cred că e un pic mult spus...

Rep: Aţi fost unul din prietenii apropiaţi ai lui Man. Cum ajunge un ziarist titrat şantajist?

O.H.: E regretabil. Man e un tip cu o cultură extraordinară. Atâta timp cât am fost cu el, momentele inerente în presă au trecut şi peste noi. Dar după aceea cred că a fost vina anturajului, poate că nu era el cel mai puternic, ştii, unii cedează mai uşor.

Rep: Credeţi că trebuia să fi fost şi dumneavoastră printre cei anchetaţi şi puşi sub acuzare?

O.H.: Nu ştiu dacă trebuia să fiu vizat de această anchetă. Eu am plecat acum 4 ani de acolo cu o pierdere, am cumpărat o maşină pe care am plătit-o de jumătate şi n-am mai recuperat-o. Mi-am cedat acţiunile cu titlu gratuit, am simţit că nu mai e locul meu acolo. 2 ani n-am scris nimic.

Rep: Scandalul de saptămâna trecută este motivul pentru care, de vineri, numele dumneavoastră nu mai apare în caseta redacţională de la "Ziua de Cluj"?

O. H.: Nu, după cum am scris luna trecută într-un editorial, eu mă voi retrage. Am scris că nu mai e de mine presa, că e pentru voi, ăştia tineri, cu care nu ne mai înţelegem. Eu am făcut şi un infarct, nu mai e locul meu în presă.