Infirmități
În perioada cât a stat în Afganistan, locotenent-colonelul Romocia a lucrat direct cu opt ministere de la Kabul. Printre altele, rolul său a fost acela de a-i învăța pe reprezentanții guvernului afgan cum să gestioneze eficient ajutoarele venite în țară.
N-au fost puține lucrurile care l-au impresionat acolo. Bunăoară l-a sensibilizat numărul mare al celor care s-au ales cu infirmități de pe urma războiului. "Cei fără o mână sau fără un picior găseau foarte greu locuri de muncă", povestește ofițerul clujean.
Unul dintre cazurile care l-au marcat în mod deosebit pe Mircea Romocia a fost povestea unei copile de 15 ani care se afla într-o școală de alfabetizare, întrucât războiul îi răpise posibilitatea de a învăța să scrie și să citească la timpul cuvenit. Clujeanul a remarcat-o în timp ce distribuia niște cărți. A văzut un desen al acesteia și și-a dat seama că fata este foarte talentată. "Am întrebat-o cine a făcut desenul și mi-a răspuns că ea. Mi-am adus aminte de fiica mea, care avea aproape aceeași vârstă cu ea și desenează și ea la liceul de artă, unde învață. Poate de aceea m-am legat mai tare de acest caz", se destăinuie militarul.
"Au nevoie de ajutor"
Romocia povestește că, în timpul lungilor și adesea primejdioaselor campanii cu scop umanitar din Agfanistan, militarii le împărțeau oamenilor cartele, spre a evita situațiile în care unii să primească mai multe ajutoare, iar alții, deloc.
"Mi-am planificat de multe ori acțiunile în funcție de felul în care am acționat anul trecut în țară, în timpul inundațiilor din județul Timiș", rememorează ofițerul.
După experiența acumulată de-a lungul a șase luni în Afganistan, Mircea Romocia este în măsură să explice necesitatea prezenței trupelor străine în zonă. "Efectele războiului, din punct de vedere umanitar, sunt aceleași ca efectele unul cutremur sau ale unui tsunami. Produc suferință, care trebuie alinată. Oamenii au nevoie de ajutor." Un ajutor pe care clujeanul, aidoma altor militari români, nu s-a dat nicio clipă în lături să-l ofere.