de Teodora PACURAR

"Când am apăsat frâna, am simţit doar că fuge maşina de una singură şi repede am tras de volan. Dar, orice-aş fi făcut, n-aveam cum să evit impactul. Dacă nu trăgeam, TIR-ul care venea înspre mine m-ar fi doborât peste oameni cu camion cu tot, iar nenorocirea ar fi fost şi mai mare. Totul s-a petrecut într-o clipă..."

Viaţa obişnuită a lui Dumitru Sabău s-a schimbat pentru totdeauna, într-o clipă, în 11 septembrie. O singură clipă şi cinci vieţi au fost curmate sub roţile camionului pe care-l conducea.

Curba blestemată

11 septembrie 2007 părea a fi o banală zi de început de toamnă. Nori, ploaie şi un vânt poate ceva mai rece pentru acest anotimp. Nici dimineaţa lui Dumitru Sabău n-a fost altfel decât atmosfera zilei. Nici prin gând nu-i trecea, în timp ce se îndrepta spre serviciu, că numai câteva ore îl despart de nenorocirea care îi va marca tot restul vieţii.

"Întâi am mers la Valea Drăganului, de unde am luat-o pe cealaltă şefă, pe doamna Sărăcuţ, ca să mergem împreună la Bucea, de unde trebuia să aduc nişte scânduri. Maşina era, aşadar, goală. N-aveam viteză mai mare de 45-50 de kilometri la oră, dar pe drum era o apă de vreo 20 de degete de la ploaie", povesteşte şoferul.

Apoi a urmat curba şi, odată cu ea, fracţiunea de secundă în care s-a produs accidentul.

"Oamenii erau chiar după curbă, mergeau pe drum foarte dezorganizaţi, nu pot zice că erau un grup adunat, nicidecum. Iar din faţa mea venea un TIR. Am pus frâne, dar n-au funcţionat deloc. Am încercat să evit TIR-ul, trăgând de volan, şi aşa am dat peste oamenii din capătul cortegiului", povesteşte bărbatul despre accidentul care a dus la moartea a cinci persoane şi rănirea altor şapte.

Momente de coşmar

"Chiar după ce s-a întâmplat nenorocirea, am încercat, cât am putut, să trag de oameni, încercând să-i mai ajut cumva. Tremuram tot, eram foarte speriat. Apoi a început să se adune lumea de prin sat. Ţin minte că, la un moment dat, a venit un bărbat la mine care, de nervi, a încercat să mă lovească", îşi aminteşte Dumitru Sabău.

Momentele după impact erau parcă desprinse dintr-un coşmar. Trupuri care zăceau pe şosea, bocete, oameni sfârşiţi de durere... "Mă durea sufletul când i-am văzut! Şi când calci un câine te doare, darămite când e vorba de oameni. Dumnezeu să-i ierte! Cât oi trăi, m-oi ruga pentru ei!", se confesează bărbatul.

Copii cu deficienţe

Familia Sabău trăieşte în Şimleu Silvaniei de 30 de ani, într-un apartament modest, dar îngrijit şi cu bun gust. Dintre cei patru copii ai lui Dumitru şi ai soţiei sale, Florica, doi s-au născut cu deficienţe psihice, băieţii Daniel, de 20 de ani, şi Alin, de 17 ani. Cel mai tânăr are, în plus, şi dificultăţi de vorbire, fiind nevoit să tacă mai tot timpul.

Însă pentru nici unul dintre ei, boala nu reprezintă vreo scuză pentru a nu fi politicoşi. Educaţia îşi spune cuvântul în privinţa amândurora: se comportă frumos cu musafirii, în felul lor, iar Daniel salută disciplinat şi bucuros să vadă oameni la el acasă. E o bună ocazie pentru el de a-şi arăta mândru diplomele obţinute pentru avionaşele pe care le-a construit.

I-au dat concediu

Cei doi băieţi mai au două surori, pe Alina, de 22 de ani, şi pe Daniela, care în momentul de faţă întreţine familia, cu salariul ei de asistent medical. Tatăl, Dumitru Sabău, fiind şofer de o viaţă întreagă şi capul familiei, a fost, până înainte de producerea accidentului, cel care aducea banii în casă. Însă, odată cu ridicarea permisului, nu mai poate să-şi practice meseria.

"Acum mi-au dat concediu şi nu ştiu dacă o să reiau lucrul, că firma are nevoie neapărată de cineva cu permis", povesteşte Dumitru, cu o voce stinsă.

Cu patru copii şi o casă de întreţinut, Dumitru Sabău riscă acum o pedeapsă de opt ani de închisoare. Speră însă şi se roagă zilnic să nu fie închis. "Am patru copii, din care doi sunt bolnavi de gradul întâi. N-au cum să-şi câştige pâinea fără mine", se tânguie bărbatul.

Până la verdictul instanţei, Dumitru Sabău execută acum o altfel de pedeapsă, poate mai dură ca oricare celulă: chinul sufletesc pricinuit de tragedia de la Negreni. Şi-o ispăşeşte acasă, în Şimleu Silvaniei, alături de cei patru copii şi de soţia sa.

Probleme cu frânele?

Frânele par a fi una din cele mai discutate probleme despre care se presupune că ar fi constituit în mare parte cauza accidentului. Din declaraţiile şoferului reiese că acestea erau funcţionale când a pornit la drum şi că, în momentul impactului, nu s-ar fi aşteptat ca acestea să fie stricate. Realitatea s-a dovedit însă a nu corespunde aşteptărilor.

"De-acasă, când am plecat, frânele erau bune", spune Dumitru, sigur pe el. Responsabilitatea verificării lor înainte de a da maşina în folosinţă ar reveni, în mod normal, firmei la care lucra Dumitru, Nelman Trans.

Oricum, patroana acesteia respinge categoric ideea că frânele ar fi fost stricate încă de la pornire. "Dacă n-avea frâne bune, nu putea merge atâta drum, că făcea accident mai repede. Frânele s-au stricat odată cu impactul", e convinsă Mariana Man. Din punctul de vedere al procurorilor însă, problema frânelor încă nu este clarificată, drept pentru care ei continuă cercetările şi pe această temă.

"N-aveam cum să evit accidentul"

Tragedia petrecută la Negreni a lăsat urme vizibile asupra familiei lui Dumitru Sabău. De o lună încoace, niciunul din casă nu mai are linişte. "De multe ori mă trezesc noaptea şi nu pot dormi... Că mă doare. Ce va da Dumnezeu nu ştiu, dar cred în El în continuare, căci întotdeauna am fost credicios. Îmi pare foarte rău".

Acestea sunt gândurile care-l macină fără întrerupere pe Dumitru Sabău, alături de obsedanta repetiţie "n-aveam cum să evit accidentul", care a devenit tot a doua frază în discuţiile pe care le  poartă. Dincolo de aceste vorbe, până şi băiatul mai mare al familiei, bolnav, este conştient de năpasta care s-a abătut peste ei. "Ce nenorocire, Doamne!" e tot ce poate să spună el, ca o completare în sprijinul tatălui distrus.

O familie de credincioşi

Vecinii de scară ai familiei Sabău au numai păreri bune despre aceasta. "Este o familie foarte cumsecade. Nu trece o duminică fără să meargă cu toţii la biserică. Ştiu că domnul Dumitru era cel care ţinea familia, iar acum, de când i-au luat permisul, sunt distruşi, săracii. Mie una nu mi-a venit să cred când am auzit de accident. Nu-mi imaginam niciodată că aşa ceva i se poate întâmpla chiar lui, că este un om foarte de treabă", povesteşte vecina de apartament.

Niciun accident în 35 de ani

Deşi conduce de peste trei decenii, Dumitru Sabău spune că niciodată în viaţa lui nu i s-a întâmplat să aibă vreun accident până la cel din 11 septembrie.

"Sunt şofer de 35 de ani, dar nici o găină n-am călcat vreodată." Şi-a început meseria la unitatea militară din Şimleu Silvaniei, unde a lucrat ca instructor auto pentru soldaţi vreme de 28 de ani. După ce unitatea s-a desfiinţat, Dumitru a trecut printr-o scurtă perioadă de şomaj, până când, acum un an şi ceva, şi-a găsit de lucru ca şofer la firma Nelman Trans, cu profil de transporturi.

Acolo, treaba lui era să transporte cu unul din cele două camioane ale firmei, în diverse locuri, scânduri şi material lemnos. Porivit patroanei societăţii Nelman Trans, Mariana Man, angajatul ei nu i-a creat vreodată probleme la locul de muncă. "N-a făcut niciodată niciun rău. A umblat mult cu camioanele, atât prin oraş, cât şi în afara lui. Nu-mi amintesc să ne fi făcut vreo dificultate cât timp a lucrat la noi", mărturiseşte femeia.

Ucidere şi vătămare corporală din culpă

În 11 septembrie 2007, camionul condus de Dumitru Sabău a intrat în plin, într-o curbă din localitatea Negreni, într-un cortegiu funerar. În urma impactului extrem de violent, cinci săteni au murit, iar alţi şapte au suferit răni grave, fiind internaţi la spitalele din Huedin şi Cluj.

În momentul de faţă, Dumitru Sabău este urmărit penal, în stare de libertate, pentru ucidere şi vătămare corporală din culpă. În plus, şoferul are interdicţie de a părăsi localitatea de domiciliu, Şimleu Silvaniei.

La încheierea anchetei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, care instrumentează cazul, va trimite în instanţă dosarul, iar judecătorii vor decide sentinţa împotriva lui Dumitru Sabău.