Chiar dacă Pokemonii şi fetiţele Power Puff au invadat micile ecrane, un desen animat care îl are ca erou pe Mickey Mouse sau pe Popeye Marinarul rămâne o bucurie pentru copiii de pretutindeni.

Şi asta cu toate că fiecare dintre cele două personaje a împlinit de curând 75 de ani. În ciuda "vârstei", aventurile lor sunt la fel de amuzante şi de proaspete ca în prima zi. Pentru lumea desenelor animate, ei sunt, cum s-ar spune, clasici în viaţă.

"Totul a început cu un şoarece", obişnuia să spună celebrul Walt Disney. Şi nu vorbea în vânt. De la Mickey Mouse s-a clădit fascinantul său imperiu al desenului animat. Născut în epoca jazz-ului, şoricelul cu urechi mari şi plin de viaţă a devenit, de-a lungul anilor, imaginea culturii americane de consum.

Universităţi importante i-au studiat comportamentul şi personalitatea şi au ajuns la concluzia că are anumite trăsături de caracter în jurul cărora oamenilor le place să-şi construiască propria viziune despre lume.

Disney a făcut primele schiţe ale lui Mickey într-un tren, după ce pierduse drepturile de autor ale unui alt personaj desenat de el, Oswald iepuraşul. Aceasta este versiunea susţinută de Compania "Disney". Există însă voci care spun că prima schiţă a lui Mickey a ieşit de sub mâna lui Ub Iwerks, şeful echipei de animaţie, care ar fi primit girul lui Disney.

De botezat l-a botezat soţia lui Disney, Lilly. Ei nu i-a plăcut ideea lui Walt de a-i spune şoricelului Mortimer, acest nume părându-i-se prea pompos. Aşa că i-a zis Mickey Mouse. Şi aşa i-a rămas numele. Într-o vreme în care filmele de animaţie erau mute, Walt a avut inspiraţia de a-i da lui Mickey o voce. Chiar pe a sa. Şi-a investit toţi banii în crearea unei coloane sonore pentru una din primele trei producţii cu Mickey. A ales "Steamboat Willie" ("Vasul cu aburi Willie".

Premiera, din 18 noiembrie 1928, de la Colony Theatre din New York, s-a bucurat de un succes enorm. Cronicile din "New York Times", spre exemplu, denumeau filmuleţul "o ingenioasă capodoperă de un mare amuzament". Şoricelul vorbitor păşise în lume cu dreptul. Iar reuşita i-a adus lui Disney suficienţi bani spre a angaja mai mulţi desenatori care să se ocupe de Mickey.

La început, capul, corpul şi urechile şoricelului erau desenate din cercuri. Mai apoi, înfăţişarea sa a suferit schimbări importante. Şi personalitatea i s-a modificat în timp, personajul împrumutând mult din caracterul lui Disney: a devenit optimist, voios, prietenos şi simpatic.

Toată lumea îl iubea. Copiii, pentru că reuşea să se descurce în orice situaţie, iar cei mari, pentru că le oferea celor mici adevărate lecţii de viaţă. Mickey Mouse reprezenta fericirea şi plăcerea de a trăi.

Era întruchiparea visului american. Popularitatea lui a eclipsat-o iute pe a cea a altor eroi de desene animate. Expresii de genul "Ce, fără Mickey Mouse?" intraseră peste noapte în limbajul popular, fiind sinonime cu exprimarea dezamăgirii.

Între 1929 şi 1932, peste un milion de copii americani s-au înscris în Clubul Mickey Mouse.

Mickey a fost protagonistul a circa 120 de filme de animaţie. Din anii '30, a avut alături o mulţime de personaje create în studiourile Disney, care, cu timpul, au devenit, la rândul lor, staruri.

Goofy a apărut în 1932, Donald Răţoiul s-a născut în 1934, iar Pluto a devenit animalul de companie al lui Mickey în 1937. Perechea sa, Minnie, în schimb, i-a fost alături de la bun început.

În 1932, Disney a experimentat tehnicolorul. Filmul "Flori şi copaci" a câştigat inimile criticilor americani de film, iar Disney a primit Oscarul pentru toate creaţiile lui. Primul desen animat color în care apărea Mickey Mouse a fost făcut în 1935 şi s-a numit "Concertul".

După 25 de ani de succese, au urmat 28 de ani de pauză. Până la "Colinda de Crăciun a lui Mickey" (1983) nu s-a mai făcut nici un desen animat care să îl aibă ca erou pe jovialul şoricel, iar după acesta au mai urmat doar patru, create la intervale mari de timp. Ultimul este produs în 1995 şi se cheamă "Creierul fugar".

Spre deosebire de Mickey, Popeye Marinarul, cealaltă vedetă care a împlinit 75 de ani de curând, a apărut ca un personaj secundar, într-o serie de benzi desenate numită "The Thimble Theatre" ("Teatrul Degeţel").

Creatorul lor, Elzie Segar, l-a introdus pe Popeye în 1929, la 10 ani de la apariţia benzilor şi doar într-un singur episod - în care era căpitan al vasului lui Olive. După care l-a scos. N-avusese nicidecum intenţia să-l păstreze în serie, însă, spre uimirea lui, Popeye a avut o mare priză la public.

Fanii lui au cerut imediat revenirea marinarului pe hârtie. La doi ani după reapariţie, Popeye devenise un fel de simbol naţional, prezent în aproape orice ziar american.

Elzie Segar nu l-a prezentat pe Popeye drept un personaj foarte viguros. Şi nici nu a dat amănunte cum că marinarul şi-ar trage puterea, când se află la ananghie, din spanacul pe care îl mănâncă. Personajul a fost conceput ca având 34 de ani, 74 de kilograme şi 1,70 metri. El o încasa de la alţii, dar îşi revenea, miraculos, de fiecare dată.

Popeye a devenit extrem de popular o dată cu apariţia pe marele ecran. Cei care i-au dat viaţă au fost fraţii Max Fleischer şi Dave Fleischer. Primul desen animat în care a apărut s-a lansat în 14 iulie 1933 şi se numea "Betty Boop îl întâlneşte pe Popeye marinarul". Tot atunci a apărut şi celebra cutie de spanac.

Puţini ştiu însă că Popeye nu a mâncat doar spanac pentru a prinde puteri. Într-unul din episoade, a cărui acţiune se desfăşoară în Roma antică, Popeye iese din încurcături apelând la... usturoi.

În următorul an, fraţii Fleischer au vrut să dea mai multă sare şi piper desenului animat, aşa încât i-au introdus în scenă pe Olive, prietena cea geloasă, şi pe Bluto, eternul duşman al lui Popeye. De altfel, vânjosul şi rudimentarul Bluto apăruse încă din 1932, în benzile desenate ale lui Segar, într-un număr intitulat "A opta mare". Era numit "Bluto cel Teribil" şi a dispărut după acel episod, o dată cu bătaia teribilă pe care i-a tras-o Popeye.

În 1956, desenul animat a fost difuzat pe micile ecrane. Popeye avea un număr foarte mare de fani, fiind tot mai popular. Se cereau din ce în ce mai multe desene cu el, dar se ivise o problemă: studiourile Disney s-au plâns că numele Bluto semăna mult cu Pluto. Cum acesta din urmă era pe ecran de mult, fraţii Fleischer l-au înlocuit pe Bluto cu un personaj numit Brutus, pe care l-au lansat în 1960.

Cap de familie

Pentru următorii 18 ani, Popeye şi Brutus au făcut un cuplu formidabil. În 1978, în "Noile aventuri ale lui Popeye", Bluto a revenit în poveste, iar Brutus a dispărut. Doi "băieţi răi" împotriva lui Popeye era cam mult.

Spre deosebire de Mickey şi Minnie, Popeye şi Olive s-au căsătorit în 1987. Au şi un copil, pe care îl cheamă Popeye jr., ba chiar şi nepoţi: Peepeye, Poopeye, Pipeye, Pupeye. Chiar şi Bluto s-a căsătorit, iar el şi soţia sa, Lizzie, au un băiat pe nume Tank. Ca în cazul lui Mickey, celebritatea lui Popeye a atras după sine o întreagă industrie de produse care comercializează numele îndrăgitului personaj animat.

Dincolo de publicitate, Popeye şi Mickey Mouse rămân aceleaşi personaje poznaşe care, după ce au prins viaţă pe hârtie, au ajuns să fascineze o lume întreagă. Şi o mai fascinează şi astăzi, după 75 de ani de la "naşterea" lor...

75 DE STATUI LA 75 DE ANI. La împlinirea celor 75 de ani, Mickey Mouse a fost serbat cu mult fast (foto), având parte de un grandios foc de artificii, precum şi de 75 de statui care îl reprezintă, de câte 1,8 metri înălţime. Ele au fost făcute după schiţele a 75 de celebrităţi americane. Statuile au fost dezvelite de VIP-uri ca Tom Hanks, Jamie Lee Curtis, Andre Agassi, Matt Damon, Jennifer Garner, John Travolta, Janet Jackson şi Ben Affleck.

Chiar dacă are 75 de ani, Mickey Mouse nu se pensionează. În acest an, el va fi personaj principal în două filme de animaţie, "Cei trei muşchetari" şi "Twice Upon a Christmas".

Popeye Marinarul, mâncătorul de spanac, a supravieţuit datorită fanilor săi, devenind, dintr-un personaj secundar al benzilor desenate, un erou al filmelor de animaţie, celebru în toată lumea

Minnie Mouse a debutat o dată cu Mickey, în 18 noiembrie 1928. N-a avut propria serie de desene animate, dar a apărut în 73 de filme alături de Mickey şi de Pluto. A fost atât de iubită de americani, încât 1986 a fost declarat "Anul Minnie".

Prima voce i-a fost împrumutată de Marcelitte Garner, angajată a Departamentului de Cerneluri şi Vopsele al Studioului Disney. Minnie are două nepoate, Melody şi Millicent, care au apărut în câteva reviste de benzi desenate.

VOCILE LUI MICKEY. Aşa arăta Mickey Mouse în anii '30 (foto). Walt Disney i-a "împrumutat" propria voce până în 1946, când a fost înlocuit de Jim Macdonald pentru următorii 30 de ani. În anii '90, glasul şoricelului a fost asigurat de Wayne Allwine

Pluto a fost creat ca şi un câine obişnuit de companie. Nu are voce - spre deosebire, de exemplu, de Goofy, care a fost închipuit ca un personaj de sine stătător şi foarte uman. Credinciosul câine al lui Mickey a debutat în 1930, în desenul "The Chain Gang". Filmul în urma căruia a devenit cunoscut sub numele de Pluto este "Vânătoarea de şoareci". Pluto a avut o serie de 48 de desene animate proprii. În 1933, filmul "Pluto's Quinpuplets" a primit Premiul Oscar.

1929 - ia naştere primul club Mickey Mouse, în Ocean Park, California;

13 ianuarie 1930 - este publicată prima revistă de benzi desenate Mickey Mouse. Timp de trei luni, desenele sunt făcute de Ub Iwekers. În următorii 45 de ani, le-a făcut Floyd Gottfredson;

1930 - Bibo-Lang publică prima carte Mickey Mouse;

1933 - Kay Kamen creează "Mickey Mouse magazine", o mică publicaţie cu povestiri, articole, gaguri, jocur şi poezii;

1934 - Mickey Mouse este inclus în Enciclopedia Britanică;

1935 - în New York, cu ocazia paradei de "Ziua Recunoştinţei", defilează un Mickey Mouse înalt de 18 metri;

1935 - Liga Naţiunilor îl decorează pe Walt Disney ca recunoaştere a faptului că "Mickey Mouse este un simbol universal al bunăvoinţei";

1944 - Mickey Mouse devine numele de cod al invaziei în Europa a Forţelor Aliate conduse de generalul Dwight D. Eisenhower;

1950 - debutează spectacolul de televiziune "Clubul Mickey Mouse";

1955 - inaugurarea parcului Disneyland.

Prima dată când publicul l-a văzut pe Mickey redesenat a fost 1939, în "Câinele de vânătoare", film creat de echipa lui Fred Moore. Cea mai notabilă schimbare a sa au fost ochii. Din două ovaluri simple, negre, aceştia s-au transformat în pupile. În desenul animat, Mickey încearcă să-l facă pe Pluto să devină un adevărat câine de vânătoare şi să prindă prepeliţe. Filmul a fost nominalizat la Oscar.

Cel mai faimos rol al lui Mickey Mouse este însă cel din filmul "Fantezia", produs în 1940. Acolo, Mickey este ucenicul vrăjitor

În anii '20, Olive Oyl era, de fapt, vedeta benzilor desenate de Elzie Segar. Desenele "The Thimble Theater" apăreau în 600 de ziare americane, aşa încât Olive era celebră. Părinţii ei desenaţi erau Cole şi Nana Oyle, fratele ei se numea Castor, iar iubitul ei de atunci, Ham Gravy.

În acea vreme, însă, Olive nu era frumuseţea slăbănoagă pe care o ştie toată lumea, ci era destul de plinuţă şi scundă. Olive a fost creată ca un personaj de 29 de ani, 49 de kilograme şi 1,55 metri. Dar, pe marele ecran, apare mai înaltă decât Popeye.

Dragostea lui Popeye pentru spanac a avut o influenţă puternică asupra obiceiurilor americane legate de mâncare. Din acest motiv, în 1937, "capitala spanacului" american, localitatea texană Cristal City, a ridicat o statuie în onoarea lui Elzie Segar şi a lui Popeye.

Astfel, Popeye Marinarul a devenit primul personaj de desene animate care a avut parte de statuie. La dezvelirea ei, cultivatorii de spanac au precizat că, datorită îndrăgitului personaj, consumul de spanac crescuse cu 33%, salvându-le afacerile.

Cel mai bun prieten al lui Popeye este Wimpy. Sau J. Wellington Wimpy, pentru cei care se formalizează. Este leneş, fricos şi egoist. De fapt, este opusul lui Popeye. Wimpy a apărut în seria de benzi desenate în 1931. Are 24 de diplome de colegiu şi un IQ "măreţ". Aşa cum meniul preferat al lui Popeye este spanacul, Wimpy mănâncă hamburger după hamburger. Celebra lui frază - "Voi fi bucuros să-ţi plătesc marţi hamburgerul pe care mi-l cumperi azi" - a făcut din el un personaj foarte popular.

"În mod normal, când cineva din compania noastră îşi sărbătoreşte cea de-a 75-a aniversare, îi dăruim un ceas de aur sau îl trimitem într-o pensie binemeritată. Dar nu este cazul lui Mickey. La vârsta asta, el este dinamic, proaspăt şi plin de amuzament"

Michael Eisner (foto), preşedintele Companiei Disney