Primul platou: gara
"La Costel", un birt cunoscut de toți navetiștii din Piatra Neamț, e forfotă mare. Două femei bombăne printre sorbituri de cafea. "Ce ne-au chemat așa cu noaptea-n cap... Freacă și aia, cară gunoiul...". Cu un rânjet superior, un tânăr își luminează colegele de masă: "Păi, Marcică, dacă filmează Nicolaescu...".
La intrarea în gară zace un camion plin ochi cu zăpadă. Zece lopeți aruncă zăpada din camion pe asfalt. Cu un sfert de ceas după 6 dimineața, apare coloana de mașini. Mai întâi un Dodge cu număr de California, apoi două minibuze. Parcarea din fața gării se umple de o armată de oameni. Fiecare are sarcina lui: unul coboară scaunele pliante, unul rostogolește o rolă de cablu, iar alții măsoară lumina. Pe o masă de plastic stau așezate "întăritoarele": două termosuri cu "hot water" și "coffee".
În mijlocul furnicarului, ascuns după un coviltir negru, pe un scaun-balansoar, un moșuleț cu barbă albă, într-o geacă rufoasă, privește fix într-un monitor. "Cine o fi, bre, ăla?", se aude vocea unuia dintre tonetarii tolerați în zonă. "O fi Al Pașino", spune altul. "Nu, 'ăi, e Coppola", vine imediat explicația.
Covrigul și maestrul Costică
Coppola se ridică și se îndreaptă agale spre tonetele de pe margine. Se apropie de o tarabă și îndreaptă un deget spre lada cu covrigi: "One, please!". Tonetarul se pune în mișcare. Regizorul ia covrigul și așteaptă calm restul. "Putea să lase și el măcar 5 lei!", spune vânzătorul.
Regizorul scrutează fațada gării, pe care se agață două steaguri din vremea lui Ceaușescu. Ceasul gării arată 14.50. Pe zid, o tăbliță mâzgâlită cu creta: "Mersul trenurilor" din 1969.
O Dacie 1100 abia se târâie prin zăpada din fața gării. Din ea coboară un bătrânel cu cușmă de miel. "E din 1970. Are și RAR-ul. Merge brici". Costică Burduloi e din Botești, de lângă Târgu Neamț. L-a sunat șeful Poliției din Piatra Neamț și l-a rugat să-și aducă mașina la gară. I-a spus că-i dă Coppola 50 de euro și 5 litri de benzină.
E ora 7 și în parcare mai apare un Wartburg de pe vremea lui Dej, apoi o Skodă. Un individ cu o geacă verde se apropie de Coppola și-l îmbrățișează. E actorul principal, Tim Roth și, dacă a venit el, filmările pot începe.
"Atenție! Motor! Scena 168!"
"Haideți, toată lumea la locuri, repetiție", se aude în megafon vocea lui Anatol Reghintovschi, mâna dreaptă a lui Coppola. Tim Roth ia două geamantane în mâini și se îndreaptă spre treptele gării. "Atenție! Probă!". Actorul pășește încet, privind spre zona de filmare. "Din nou, să intre și copiii". Apare o sanie cu doi prichindei. Scena se reia încă de trei ori. Tim Roth își schimbă costumația, încep filmările, se bagă pelicula.
Scena 168, dubla 7. O pereche, ea și el, stă într-un colț pe trepte, așteptând. Alți doi ies din gară ținându-se de mână. Prin față lor trece sania cu cei doi copii. Apare, trosnind, Wartburgul. A doua pereche se urcă în Skoda, care demarează cu greu. Cealălalt cuplu se îndreaptă în direcție opusă.
Pe trepte, îmbrăcat într-un palton negru și cu pălărie pe cap, apare profesorul Dominic. Se oprește privind în stânga și-n dreapta ca și cum ar căuta să-și amintească locurile. Apoi pășește înainte. În spatele camerelor, Coppola privește atent fiecare mișcare. Arată cu mâna spre colțul ecranului. "Stop! Încă o dublă! Schimbăm unghiul!".
Stop și de la capăt!
Figuranții își reiau locurile. Profesorul Dominic se pierde în holul gării. Mașinile sunt readuse la locul inițial. Începe dubla 8. Prima pereche: el își aprinde o țigară. Din gară apare celălalt cuplu. "Stop!". Wartburgul nu pornește. Coppola privește calm. "Reluăm!", spune Reghinovschi.
Dubla numărul 9. Din nou de la capăt, aceleași mișcări. A doua pereche se îndreaptă spre Skoda. Intră sania cu cei doi copii. Coppola ridică mâna spre ei. "Stop! Invers. Cel cu geacă roșie pe sanie, celălalt trage. Reluăm". Din nou de la capăt. Altă dublă. Cuplurile părăsesc scena. Apare profesorul Dominic. Privește. Coboară scările. "Stop! Luați câinele ăla de acolo!". Speriat, patrupedul negru caută să evadeze din platou.
O altă dublă, totul de la capăt. Cuplurile, sania, Wartburgul, Skoda. Și iar de la început, până se găsește unghiul perfect, până când se potolește vântul, până când Wartburgul nu mai pocnește. Se face ora 11.30. Mai bine de patru ore pentru aceeași scenă. Tim Roth e descumpănit. A intrat și ieșit din gară de aproape 20 de ori. Coppola se apropie de ușa gării. Îi face semn unui cameraman: se mută platoul, se filmează din profil. Armata de oameni se pune în mișcare pentru încă o oră de frig.
9 ore pentru 2 minute
La ora 12.30 se dă semnalul: "Strângem! E bine!". Platoul se mută în fața Teatrului Tineretului. Se filmează la trepte. Soldații lui Coppola sunt pe poziții. Se blochează circulația, se întind cablurile, se verifică lumina, sunetul, se instalează camerele.
Funcționarii prefecturii se adună curioși pe la geamuri. După jumătate de oră, apare regizorul în altă ținută: o pereche de pantaloni matlasați și șapcă. Un pâlc de bărbați în costume de epocă urcă treptele alături de un tânăr în blugi. Mihai Mălaimare jr., directorul de imagine al lui Coppola, repetă scena ținând locul lui Tim Roth. Apare profesorul Dominic și încep filmările.
"Schimbăm. Fără baston", se dau indicații pentru unul din figuranți. Coboară din nou, urcă din nou. "Stop! Scoate pălăria!". Un personaj rămâne cu chelia în vânt. Coppola se încruntă, se uită nemulțumit spre Tim Roth. De la capăt, nu-i bine. Și iar de la capăt, și iar. Tim Roth dă din umeri. "Sorry, sorry". Coppola zâmbește răbdător. Se reia scena: o dată, de două ori, de trei ori, de câte ori e nevoie.
Tim Roth tremură din încheieturi, dar execută ca un soldat fiecare modificare de imagine. La fel și figuranții, urcă și coboară scările cu aceeași mimică pe chipurile înghețate. Afară sunt -18 grade Celsius. Gerul cumplit alungă până și curiozitatea trecătorilor. Mai suflăm de câteva ori în pumni, mai batem din picioare, dar rămânem neputincioși la auzul comenzii: "Reluăm. De la capăt!".
Privim la disperarea invizibilă de pe chipul actorilor și, în final, cedăm. Coppola, nu. Se apropie impasibil de măsuța cu "întăritoare". Plecăm în trombă, înfrânți de ger și siguri că în ceașca de cafea a bătrânului regizor există și un strop de Americă, lăsat moștenire de bătrânul Jack Daniels...