Timpul trece terifiant de repede și România se schimbă îngrozitor de încet. Sunt cele mai neplăcute concluzii la care ajungi analizând opțiunile pe care le avem pentru aceste alegeri.
Practic, ni se oferă iar doar nuanțe de gri: rămășițe ale comunismului, fardate divers. Cu cine să votezi? Cu ginerele de ministru ceaușist, cu marinarul plimbat cam liber în lume, cu poetul de curte al familiei fostului dictator? Care e mai bun pentru România? M-am săturat de nuanțe, de răul cel mai mic. Vreau să merg la vot cu inima deschisă, vreau să știu ce să le răspund celor care mă întreabă cu cine să voteze. Vreau bine și rău, vreau alb și negru.
De ce nu a fost România în stare să producă măcar un singur nou lider politic veritabil în toți acești ani? Unde ne sunt valorile, "oamenii de seamă" cu care ne lăudăm mereu? După 14 ani de la ieșirea din comunism, prin fața ochilor ni se perindă aceleași fețe triste.
De aceea, nu aștept nimic de la alegerile din acest an. Mă gândesc doar la 2008 și la 2009 (când vom alege un alt Parlament, respectiv noul președinte). Și îl aștept pe 2008 și pentru un alt motiv: va fi momentul în care la vot se va prezenta primul român născut în 1990. Primul cetățean al acestei țări pentru care Ceaușescu nu mai înseamnă nimic.
Sper ca măcar el să aibă șansa pe care eu nu o am în 2004: aceea de-a alege, ferm, între bine și rău, între alb și negru.
